Valul şi stânca

photo

“A fost odată un val ce s-a îndrăgostit de-o stâncă înconjurată de mare.Valul spumega şi se rotea împrejurul stâncii, o săruta zi şi noapte, o îmbrăţişa cu braţele lui albe, o privea, o uda şi-o implora să vină după el. O iubea şi se spărgea spumegând în jurul ei şi astfel o surpa pe nesimţite, până când, într-o zi, ea a ţipat, complet sfărâmată şi i-a căzut în braţe.
Deodată, n-a mai fost nici o stâncă cu care să se joace, pe care să o iubească, la care să viseze. Era doar o îngrămădire de pietre în fundul mării, cufundată în ea. Valul s-a simţit dezamăgit şi întristat şi a plecat să caute altă stâncă.”

Asa sunt si unii oameni. Dupa ce obtin un suflet sau un trup pe care si-l doresc enorm simt acut golul lasat de visul implinit si ,in loc sa ramana si sa se bucure de ceea ce au obtinut, pleaca fara sa priveasca in urma, in cautarea altuia.Si atunci cand pleaca fac tot ce le sta in putinta sa le arate celor parasiti ca ei sunt vinovati. Gasesc mereu motive sa-i convinga ca e vina lor ca nu au ramas stanci…

Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Cati, Călin Hera,  Gabriela Savitsky,  Lunapătrată ,  Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Vania,

Rămâi tu însuți

photo

Te rog, continuă să fii tu însuți

- din ultima mea scrisoare catre William Maxwell, 28 Iulie 2000

“Cum e sa fii un tablou furat -

sa fii Furtună pe Marea Galileei al lui Rembrandt

sau Concertul de Vermeer, amândouă jefuite

împreună cu Chez Toni de Manet

și câteva Degas, din Muzeul Isabela

Stewart Gardner, din Boston, acum doisprezece ani?

***

Imaginează-ți cât de mare le este plictisul, stând

unul peste altul într-un depozit, undeva, poate în Mattapan,

privind spre dosul hârtiei de împachetat carnea

în care sunt învelite, în locul

chipurilor vesele, fascinate ale celor care iubesc arta.

***

Numai tâlharii știu unde se află.

Umbra tâlhariei le înghite.

De ce am fost furate? se intreabă.

Cine-a avut de câștigat? Sau poate stau atârnate

spre admirația vreunui șeic, în palatul său de nisip

sau în buncărul unui milionar nebun din Manila?

***

În captivitate, poate că-și visează salvarea

dar nu pot striga dupa ajutor. Vopseaua-i

inerta și apar crăpături, panza tot mai friabilă.

Au o singură stratagemă, aceeași din totdeauna:

să fie ele însele, mereu și mereu.

Vasul se înclină înghețat peste valul sălbatic, în furtună.

Concertul s-a oprit între două note.

După suficient de mult timp, o pauză devine

o absență. Când oamenii înțelepți

și buni mor, cine va readuce

excelența pierdută pe tronul său?”

Endpoint and Other Poems/ John Updike

Plimbare bloggaristica: Andi Bob, Alex Mazilu, Cati, Călin Hera, Caius, Flavius, Gabriela Savitsky, Haicasepoate, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Noaptebunacopii, Teo Negură, Vania, Zamfir Pop, Ulise al II-lea

Ai coborât în mare

photo

Pe pământ ne era amândurora bine, imenşi trandafiri explodau în apus.Te-am implorat rămâi cu mine ! Ai coborât în mare şi te-ai dus. Învoalate valuri se jucau cu vântul, învoalat erai ca un val nesupus. Ţi-ai lepădat deodata veşmântul, ai coborât în mare şi te-ai dus. Nu în zadar, nu în zadar se adumbrise fruntea mea, când pe ţărm m-ai  adus. Creşteau din ape înalte abisuri. Ai coborât în mare şi te-ai dus. Aici unde stau, ţi-ai stors pletele ude,  ”Hai să ne întoarcem acasă!” ţi-am spus. Acel glas ca un plâns se-aude; ai coborât în mare şi te-ai dus. Pe pamânt e iarăşi cald şi bine, imenşi trandafiri explodează-n apus . N-am putut să-i mai ţin pe toţi lângă mine. N-ai mai coborât în mare, tu… şi nu te-ai mai dus !

Plimbare : Andi Bob,  Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Caius, Călin Hera, Cititor.stirute,  Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu, Dispecer, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Mirela Pete, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.

Pentru o altă zi

foto

Pentru concursul de proză arhiscurtă de la Călin Hera

Te vei întoarce într-o zi dinspre lumină şi vei porni spre mare uşor, întocmai ca Pământul. Umblând de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri nici respiraţie nici priviri, cu vântul în piept vei îmbrăca lumea în spaţiu fără să mai întinzi ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună şi azvârlit spre ceruri ca să-l fi coborât milostiv înapoi. Îţi vei măsura singurătatea cu depărtare ca un pescăruş care-şi ia bobul din cerul şi dantela algelor marii în acelaşi timp. Pentru o altă zi.

Printre bloguri : Andi Bob, Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Caius, Călin Hera,  Cititor.stirute, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu Dispecer, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Nataşa, Mirela Pete, Orfiv, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.