Transformati monstrii in prieteni

photo

Adesea ne confruntam cu tot soiul de monstri in viata. Ei pot fi oameni, situatii sau evenimente despre care ne-am dori sa nu existe. Pot fi elemente din trecutul nostru care s-au intors ca sa ne bantuie. Pot fi imprejurari sau forte pe care le percepem ca fiind in afara controlului nostru. Nu se pune problema daca dam de acesti monstri , cat cum ne descurcam cu ei daca se intampla chiar sa dam de ei.

Cu mult timp in urma, un asasin de monstri a invatat cum sa umble cu astfel de monstri. Tatal sau fusese o zeitate care dorise sa elibereze lumea de monstri si, cunoscand nevoia existentei unui razboinic tanar si brav care sa indeplineasca aceasta sarcina, a venit pe pamant, s-a casatorit cu o fata tanara si a plecat dupa ce a ramas insarcinata. Copilul s-a nascut si a crescut devenind un tanar autosuficient. Mama nu i-a dezvaluit niciodata identitatea tatalui sau, in ciuda rugamintilor fiului, si astfel a sosit vremea cand tanarul a decis sa-si gaseasca tatal.
A trecut timpul si cu determinare si putin noroc, a ajuns in cele din urma la palatul tatalui sau. Tatal a fost atat de incantat sa descopere ca fiul sau adoptase misiunea de a elibera lumea de monstri, incat i-a daruit un arc si o sageata fermecata si astfel inarmat, tanarul a pornit in cautarea si eradicarea monstrilor care inspaimantau poporul.
Nu a strabatut cale lunga si l-a intalnit pe Monstrul Foamei. Si-a ridicat arcul si sageata, le-a indreptat catre inima monstrului si a strigat:
- pregateste-te sa mori. Multor oameni le e foame din cauza ta. Ii faci sa se chinuie si sa simta disconfort. Te voi elimina si ii voi elibera pe oameni de foame.
- Sigur asta vrei ? recunosc ca le produc un disconfort oamenilor, dar gandeste-te la ce beneficii le aduc. Fara senzatia de foame, nu si-ar dori sa plece in cautarea hranei lor. Fara foame ar sta locului si ar muri. Le dau imboldul de a cauta mancare si a supravietui. Uita-te mai bine la modurile in care as putea fi util decat sa ma distrugi. Inceteaza sa ma vezi ca pe un monstru si examineaza cum as putea sa tin oamenii sanatosi, multumiti si fericiti.
Tanarul a intuit adevarul care rezida din cele spuse de monstru. Poate ca nu era chiar atat de monstruos in definitiv, iar disconfortul pe care il crea, avea beneficii esentiale. Drept urmare i-a crutat viata gandindu-se ca poate era mai bine sa para prietenos fata de el decat sa-i distruga forta.
Mai tarziu a dat de monstrul Iernii. Iata un monstru care trebuie cu siguranta sa fie eliminat, asa ca si-a ridicat arcul si sageata.
- aduci frigul si intunericul in viata poporului meu, ne faci sa murim de frig. Trebuie sa te distrug.
- da, a replicat monstru iernii. Ce spui tu e corect. Aduc eu frigul si intunericul in vietile voastre, dar gandeste-te cata nevoie aveti de mine. Aduc si ploaia care va umple raurile, va uda culturile si va adapa animalele pe care le vanati. Pregatesc drumul pentru caldura si frumusetea primaverii. Fara mine nu ar exista primavara si fara primavara animalele de care aveti nevoie pentru hrana si imbracaminte nu s-ar imperechea si nu s-ar reproduce. Tanarul si-a dat seama ca ceea ce spunea monstru Iernii era adevarat. Daca oamenii s-ar putea bucura de aceste beneficii mai degraba decat sa se gandeasca doar la frig si mizerie, vietile lor ar fi atat de bogate.Asa ca i-a crutat viata.
Tot continuandu-si drumul a intalnit monstru Suferintei.
- Aha, a strigat tanarul razboinic. In fine am gasit un monstru de care umanitatea se poate dispensa. Nimeni nu vrea sa sufere, pregateste-te sa te ucid.
- stiu ce gandesti a spus monstrul Suferintei. Crezi ca le produc oamenilor durere inutila, chin si nefericire. Consideri ca le-ar fi mai bine fara mine. Dar te-ai gandit vreodata la beneficiile pe care le-aduc oamenilor ? Datorita mie oamenii invata, cresc si se dezvolta. Iti amintesti cand, copil fiind apropiai mana prea tare de foc si simteai durerea arsurii? Suferinta ta era scurta, dar ai invatat din experienta ta. Acea invatatura te-a protejat, poate chiar ti-a salvat viata. Oamenii cresc prin suferinta si invata din suferinta lor. Ca ma placeti sau nu, aveti nevoie de mine.
Tanarul si-a coborat arcul caci descoperise un alt adevar. Nimanui nu-i place sa sufere sau sa simta durere si totusi era ceva paradoxal aici. Prin durere invatam sa evitam durerea si sa evoluam datorita acelei experiente. Prin suferinta invatam sa evitam suferinta si descoperim ceva despre atingerea fericirii. Chiar si suferinta isi are rostul ei, daca invatam cum sa tragem foloase de pe urma ei.
Tanarul razboinic si-a schimbat scopul misunii care-l atrasese initial. Telul sau era acum sa se arate prietenos fata de ceea ce crezuse ca erau monstri fiindca avea mult de invatat de la ei.

Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Florina,  Gabriela Savitsky, Filumenista,  Lunapătrată ,  Madi si Onu Blog, Noaptebunacopii,  Nea Costache,  Teo Negură, Ulise,  Vania, Zamfir

Ceşcuţa

foto

O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi la celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele de argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: “Putem să vedem ceşcuţa aceea ? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos”. În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie, Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a frământat în repetate rânduri iar eu am strigat “Nu face asta! Nu-mi place! Lasă-mă în pace” dar El a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”. Apoi, ah! am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. “Opreşte! Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar El doar a dat din cap şi a spus liniştit: “Încă nu!”. M-a învârtit, m-a frământat şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa…”Ajutor! Scoate-mă de aici!” Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: “Încă nu” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie m-a scos afară şi m-a pus pe raft…am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ” Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot…mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează, am strigat!” El doar a dat din cap şi a spus “Incă nu”. Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci uşa s-a deschis şi El m-a scos afară şi din nou m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat  întrebându-mă: “Oare ce are de gând să-mi mai facă?”  O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: “Uită-te la tine” Şi m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!!” El a vorbit blând: “Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, învârtită, dar dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar dacă m-aş fi oprit te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar dacă nu aş fi făcut asta , niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oara în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit.

Morala este aceasta:

Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. El este OLARUL, iar noi suntem argila. Dacă viaţa este grea şi te simţi împins fără milă; când lumea îţi pare că se învârteşte necontrolat; când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa îţi pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.

Pr. ARSENIE BOCA

Plimbare : Andi Bob, Alex Mazilu, Bogdan,  Caius,  Cati, Călin Hera, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Trilema, Vania, Zamfir Pop,  Ulise al II-lea

Zen

photo

Învăţătură Zen

Cu puţin timp înainte de moartea lui Suzuki Roshi, m-am dus în odaia lui. Era în pat, foarte slăbit, cu pielea pământie. S-a înclinat şi m-am înclinat şi eu. Apoi s-a uitat drept în ochii mei şi a zis, cu o voce nu prea puternică, dar fermă:
- Să nu suferi pentru mine. Nu-ţi face griji. Ştiu cine sunt.

Cred că despre asta e vorba in fenomenul de trezire spirituală şi nimic mai mult. Să afli cine eşti şi să te iubeşti, accepţi, încă din timpul vieţii iar asta te va acorda armonios la energia universală. În această stare nu poţi să-ţi faci rău ţie şi cu atât mai puţin altora. Suferinţa e suprimată.

Plimbare : Andi Bob, Alex Mazilu, Bogdan,  Caius,  Cati, Călin Hera, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Trilema, Vania, Zamfir Pop

Reminder

Ori de câte ori traversăm momente de viaţă dificile, atunci când suferim pierderea cuiva sau suntem furioşi din varii motive, când suntem disperaţi sau deprimaţi, atunci când urâm sau avem parte de un alt gen de trăire negativăa, ar trebui să facem tot ce ne stă în putere pentru a ieşi cât mai repede din starea respectivă. Nu prin a o inhiba sau a nu o recunoaşte ca fiind prezentă în interiorul nostru ori prin a ne preface că nu există; avem nevoie să ne recunoaştem negativitatea şi s-o conştientizăm ca atare. “Fericiţi cei ce plâng, căci a lor este împărăţia cerurilor”! Soluţia se afăa în propria minte iar alegerea cea mai bună ar fi ăa ne vindecăm de seducţia de a suferi sau a fi furioşi în favoarea conectării la fericire şi la starea de bine şi alegând renunţarea la condiţionările egocentrice căpătate mai mult sau mai puţin condiţionat.

Vezi mai multe video din Muzica

Despre obsesii

foto Alex Mazilu

Obsesia mentală devine experienţă de viaţă chiar dacă nu respectă întru totul forma gândurilor noastre. Dacă ne trezim obsedaţi de faptul că trecem printr-o perioadă dificilă şi suferim având sentimentul pierderii sau al eşecului atunci în viaţa reală de zi cu zi aceste gânduri pot lua diferite forme. Gândurile noastre creează emoţii, deci energie, iar energia emoţionala “atrage” apoi în experienţa forme diferite ale obsesiei noastre. Sentimentul pierderii sau sentimentul că ne merge prost poate atrage experienţe traumatice. Vei simţi că există o înlănţuire interesantă de stricăciuni în perioade scurte, iar această înlănţuire de pierderi trădează existenţa unor energii provenite din obsesia mentala amintita, pe principiul “un necaz nu vine niciodată singur”

Felul în care percepem pierderea devine cheia schimbării mentale, mutandu-ne într-un punct al acesteia în care putem vedea că ceea ce se strică poate fi reparat, recuperat sau înlocuit cu altceva. Obsesia de tipul “nu am bani, nu-mi merge bine, sunt bolnav, sunt incapabil sau nu pot face lucrul pe care mi-l doresc” va atrage în experienţă situaţii ce vor reflecta obsesia cu pricina.

Obsesia mentala de a nu avea bani devine experienţa reala de a nu avea bani. Obsesia mentala de a nu avea acces la iubire, devine aceasta experienta.Daca gândim repetat “nu am bani” şi facem aceasta ani întregi, procesul invers (în condiţiile în care chiar avem bani) trebuie să fie unul prin care să ne convingem propria minte de faptul ca “avem bani”. Sau “am iubire” sau “am ajutor”. Ce ai nevoie să ai şi nu ai primit pentru că ai gândit prea mult timp, prea intens, prea obsesiv “nu am” ?

7 Plus

Plimbare:    Andi Bob, Teo Negură, Cristian şi Geanina Lisandru, Călin Hera, Dumitru Agachi,A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, Cristian Dima, Trilema, Tudor Chirilă, Nea Costache, Dispecer, CNB, Bogdan, Nataşa, Mirela

“Trebuie să ne temem de fericire dacă vrem să atingem înălţimilie din noi ?”

“Dar nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni ? De ce ar trebui să fim sfăşiaţi de un vultur ca să avem curaj ? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa ? Nu exista un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi ? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi ? Nu, nu vreau să ajung la această concluzie oricâte argumente s-ar aduce în favoarea ei. Măreţia unui martir nu se măsoară după suferinţele îndurate, ci dupa credinţa sa” Octavian Paler/Scrisori imaginare

Îmi place mult acest citat, aproape că-l ştiu pe de rost fiindcă are foarte multă esenţa. E dezvoltare personală curată ! Maestrul a trebuit să străbată enorm de multe incertitudini şi nelinişti ca să ajungă la acest gen de adevăr care şi după umila mea părere este un adevăr viabil. De ce foarte mulţi oameni continuă să ridice suferinţa la rang de cinste şi să ţină gâtul atât de aproape de eşafod ? De ce ni se pare că suferinţa proprie insuficient justificată ne înnobliează ? Ca să înţeleagă cei din jur cât suntem de speciali nu trebuie să le oferim imagini despre un sine dezolat, scârbit, inadaptat şi incapabil să vadă vreodată fericirea. Privită ca act în sine, răstignirea  nu e un succes ci doar un mare eşec. Iisus nu şi-a dorit dar a  fost totuşi  fericit cu credinţa şi convingerea că răstignirea sa va aduce Lumină. Însă Iisus e UNUL iar cei care l-au răstignit au trăit încă mult timp dar au rămas nefericiţi, călăi şi victime în acelaşi timp. Chiar şi în zilele de acum, nouă oamenilor ni se întâmplă să ne surprindem într-o gândire de răstignire fără scop şi ţel sperând atât de fals că suferinţa ne va învăţa ce este fericirea.

foto by Joanot

Bune de citit: Andi Bob, Alex Mazilu, Adamaica, Adi Vera, Bogdan, Călin, Cell61, Chinezu, Cristian Lisandru, Dragoş Bucurenci, Flavius Obeadă, Dan Pătraşcu, Paul Gabor, Paul G Sandu, Vania, Tudor Chirilă.