-
Umbra
Adaugat pe 02 05, 2010 20 comentariiTe-am cules din adânc de fântână şi te-am adus acasa pe drum ocolit, cu atâta grijă de a nu te pierde încât după câţiva paşi am înfrunzit. Te-am amestecat în aluatul cuminte şi te-am frământat îndelung fermecată încât nepăzită, propria-mi umbră s-a strecurat în aluat. Apoi te-am aşezat uşor pe vatră şi te-am copt din amiază în amurg, tot furând cu ochii de departe, din trupul tău câte-un coltuc.
-
Încercare
Adaugat pe 27 02, 2010 28 comentariiCineva poate vedea mai departe decât imaginaţia înfrânată de obişnuinţă. Când ochii noştri vor învăţa să cunoască, se vor odihni pe un fond picurat, fără spini. Într-o zi ca oricare alta ne vom recunoaşte ca într-un tablou în care dâra care alerga să orbească încercarea de fum, s-a oprit.
-
Cu atâta grijă
Adaugat pe 14 02, 2010 1 comentariuTe-am cules din adânc de fântână
şi te-am adus acasă pe drum ocolit,
cu atâta grijă de a nu te pierde
încât după câţiva paşi am înfrunzit.
Te-am amestecat în aluatul cuminte
şi te-am frământat îndelung fermecată
încât nepăzită, propria-mi umbră
s-a strecurat în aluat.
Apoi te-am aşezat uşor pe vatră
şi te-am copt din amiază în amurg
tot furând cu ochii, de departe
din trupul tău câte-un coltuc. -
Când nu ştim unde rulează filmul
Adaugat pe 31 01, 2010 4 comentariiOchii care privesc fumuseţea o şi creează. Inima care simte frumuseţea o şi transmite. Mintea care gândeşte binele îl şi înmulţeşte. Pentru că oamenii au reprezentări cu ajutorul percepţiei, lumea adevărată se află în interiorul nostru iar ceea ce credem că este în afară reprezintă o proiecţie. Filmul experienţelor umane se desfăşoară pe ecranul interior. Ceea ce vedem a fi experienţă reală palpabilă a vieţii este „ecranul de la cinema”. Confuzia pe care o facem la acest nivel este milenară iar oamenii se chinuie să devină conştienţi că „lumea palpapabilă este ecranul” deşi filmul rulează în mintea noastră.De câte ori ne repezim să schimbăm realitatea acţionând asupra celor din jurul nostru şi de câte ori alergăm înnebuniţi să schimbăm circumstanţele e ca şi cum la cinematograf ne-am repezi să schimbăm filmul prin acţiuni asupra ecranului. Acest tertip ne reuşeşte uneori numai pentru că de fapt am schimbat filmul în mintea noastra.Când nu ne reuşeşte este pentru că am uitat unde ruleaza filmul; vrem să schimbăm imaginile de pe ecran în timp ce în minte rulează exact ceea ce nu vrem sa fie. A doua confuzie provine din neînţelegerea că oricare altul din preajma noastră face aceeaşi confuzie, adică îşi creează propriul film.Când filmele se potrivesc vedem lumea cu aceeaşi ochi; reuşim să comunicăm, să ne apropiem, să ne sprijinim, să creăm împreună în diferite moduri. Când filmele noastre conţin diferenţe esenţiale, personaje, concepte şi idei diferite s-ar putea chiar să fim în conflict. Suferinţa poate dispare atunci când înţelegem că scenariile se schimbă în mintea noastră asumându-ne în acelaşi timp schimbarea pe care o pot aduce cu sine orice alt scenariu, actori şi evenimente. -
Love
Adaugat pe 19 11, 2008 2 comentariiSe uita la mine cu ochii aceia cafenii, limpezi, intrebatori !
Milimiimi de secunda privirea lui imi strapunge constientul si-l defragmenteaza.
Mimarea lipsei mele de atentie nu-l atinge fiindca simte dincolo de exprimarea superflua, disimulata.
Fidel vegherii, ridicand cate o spranceana, asteapta sa simta cum se topesc toti ghetarii – musafiri nepoftiti in casa sufletului meu.
Mi-a starnit iarasi un minuscul sentiment de vinovatie fiindca el e obisnuit cu tandrete.
Si n-am nicio sansa sa fiu perceputa la alta scala decat cea reala.
Cand se alinta si vrea mangaiere o face pentru ca are memoria gesturilor oferite cu tandrete.Animalutul meu – o boxerita de opt ani – pe care niciodata, nimic omenesc n-o poate insela.
