Ce stranie…

Luna bătând

Luna bătând, înaintează, pe cerul gurii

Ajunge la dinţi în curând

şi-un zgomot de smalţuri se-aude,

prelungi cuvinte

cu şapte capete

eliberând.

Treptat ajunge la buze:

nu se mai aude nimic, în tăcere

numai dârele dinţilor mei înaintând

se străvăd, rând pe rând.

Ea pluteşte un timp prin aer, şi-o pasăre

îşi lipeşte o aripă de ea, se-aude zbătând,

apoi nu se mai aude nimic. Desigur

de lună i s-a lipit

şi cealaltă aripă. Sunând.

dinţii mei au ajuns şi-acum sclipesc pe cer

Sus, tot mai sus, Exclesior ! m-aud strigând.

Te vei lăsa muşcat de ei, în curând

să-i faci loc lunii să treacă triumfător.

Sus, tot mai sus, Exclesior ! “

NICHITA STĂNESCU

Plimbare : Andi, Alex Mazilu, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, CNB, Dan Pătraşcu, Dispecer, Mircea Popescu, Nataşa, Simion Cristian, Teo Negură,Vania.

O sâmbătă cu NICHITA

RÂSU’  PLÂNSU’

MIM

“Prea repede se schimbă ceea ce numim

stări de spirit,

e ca şi cum acelaşi mim

într-o cazarmă ar adormi mereu

în şirul nesfârşit de paturi suprapuse din lăuntrul meu.

Mim obosit, cu gura pe o piatră rece,

vaporizându-se din patul cel de jos, -

ca-n patul cel deasupra să se-nchege

mai trist şi mai frumos.

Mim fără limită precisă

nedespărţind un adevăr de o minciună,

lăsându-le să doarmă gâtuite

şi pe aceeaşi pernă împreună.

Alunecând spre rece, din căldură,

şi iarăşi către fierbinţeală

pe patul cel de sus, numărul zece

din aurora boreală.

Blestem, oricând să poţi să-ncepi de la-nceput,

viaţa ta de nenăscut.”

http://www.youtube.com/watch?v=EWQXSruZysI&NR=1

Despre personalitate şi parfum de NICHITA

foto

Formarea şi creşterea personalităţii individului este o continuă mişcare de “intrare şi ieşire” dintr-un context de relaţii. Fiecare fază a acestui proces începe cu o nevoie majoră de legătură şi are ca scop o reîntoarcere sau refacere a formei anterioare. Formarea personalităţii începe cu faza familială. Viaţa începe şi se termină cu o idee-tendinţă paradisiacă. La început este Edenul iar la sfârşit este Nirvana. Naşterea individului reprezintă o experienta traumatizantă pentru copil (traumatismul naşterii), accentuată de secţionarea cordonului ombilical, ca simbol al “separării de mama” a acestuia. Urmeaza o etapa de creştere şi desprindere treptată a copilului de părinţii săi, în special de mamă, cu ieşirea acestuia de sub controlul şi autoritatea maternă. Ideal urmează faza artistică care înseamna unirea individului cu realitatea, cu natura, cu lumea şi se caracterizează prin dominarea gândirii creative considerată ca un proces de afirmare sociala şi de dobândire a prestigiului şi autorităţii individuale. Dar, iata…trebuie să vină şi “faza spirituală”…care este considerată a fi faza superioară, corespunzatoare idealurilor etice ale individului. Şi care este privita ca un proces de afirmare deplină a persoanei respective. Faza în care se întâmplă identificarea individului cu anumite idealuri spirituale, ideologice sau filozofice şi care reprezintă momentul desăvârşirii fiinţei sale.

Şi acum delectaţi-vă cu NICHITA STĂNESCU

“Laşi mirosul tău în aer

de metal şi de femeie

şi de car încins pe lutul

al întinderii caldee,

de coloană viitoare

dintr-un secol nenăscut

de zid ars de o văpaie

care-o arse şi pe Ruth.

Şi îmi pari că eşti aievea

ploaie aspră, fraged nor,

dulcea me antichitate

dintr-un secol viitor”

LAŞI MIROSUL TĂU ÎN AER

Plimbare : Andi Bob, Călin Hera, Cristian şi Geanina Lisandru, Dan Pătraşcu, Vania, Cristian Dima, Mircea Popescu, Mirela,  Nea Costache, Dispecer, CNB, Nataşa.

Uşor

foto

Uşor, fără durere, întocmai ca pământul întoarce-te dinspre lumină şi umblă. Întoarce-te în îmbrăţişarea privirilor tale devenind treptat o lumină densă ca albastrul amurgului. Îmbracă-te în spaţiu şi observă câte necunoscute ai despicat pentru a fi in acel loc…

vă las cu NICHITA

Nedemn

Nedemn de fericire am plâns cu frunze verzi,

neîncăput de toamnă am nins,

capră dulce cu trei iezi

şi un lup învins…

Fă-ţi tu pat din trupul meu

pernă fă-ţi din lacrima sărată

care-o plânge de-a-ncălare-un zeu

peste viaţa mea pătrată

Fie-ţi inima mea pată

roşie de sânge

şi interiorul vacă

care te-alăptează, prunce…

de Nichita Stănescu

Poezie de sâmbătă

Cântec

“Ciolănoasă-mi stă vederea
ca şi cum ar îngheţa
o ninsoare pe puterea
doamnă, doar a dumneata.

Dacă mergi se mişcă lumea
dacă stai se naşte oul
Se repetă astăzi ciuma
a urechilor – ecoul.

Rupe-mi tu ce este rupt,
Curcubeul, beul, eul
Doamnă veşnic dedesubt
îţi sărută talpa zeul.”