Valul şi stânca

photo

“A fost odată un val ce s-a îndrăgostit de-o stâncă înconjurată de mare.Valul spumega şi se rotea împrejurul stâncii, o săruta zi şi noapte, o îmbrăţişa cu braţele lui albe, o privea, o uda şi-o implora să vină după el. O iubea şi se spărgea spumegând în jurul ei şi astfel o surpa pe nesimţite, până când, într-o zi, ea a ţipat, complet sfărâmată şi i-a căzut în braţe.
Deodată, n-a mai fost nici o stâncă cu care să se joace, pe care să o iubească, la care să viseze. Era doar o îngrămădire de pietre în fundul mării, cufundată în ea. Valul s-a simţit dezamăgit şi întristat şi a plecat să caute altă stâncă.”

Asa sunt si unii oameni. Dupa ce obtin un suflet sau un trup pe care si-l doresc enorm simt acut golul lasat de visul implinit si ,in loc sa ramana si sa se bucure de ceea ce au obtinut, pleaca fara sa priveasca in urma, in cautarea altuia.Si atunci cand pleaca fac tot ce le sta in putinta sa le arate celor parasiti ca ei sunt vinovati. Gasesc mereu motive sa-i convinga ca e vina lor ca nu au ramas stanci…

Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Cati, Călin Hera,  Gabriela Savitsky,  Lunapătrată ,  Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Vania,

Picătura şi Oceanul

photo

A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:

-Care este lucrul care ma separa de adevar? Tatal i-a raspuns:

-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.

A doua poveste:

-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.

-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!

A sasea poveste:

-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.

A zecea poveste:

-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:

-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!

Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Copilul il intreba pe tatal sau:

-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:

-Tu si cu mine, noi suntem una!

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.

-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?

Tatal rase din toata inima si spuse:

O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata…

În vizită la: Andi Bob, Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Achilianu, Caius, Cati, Călin Hera, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.

Ai coborât în mare

photo

Pe pământ ne era amândurora bine, imenşi trandafiri explodau în apus.Te-am implorat rămâi cu mine ! Ai coborât în mare şi te-ai dus. Învoalate valuri se jucau cu vântul, învoalat erai ca un val nesupus. Ţi-ai lepădat deodata veşmântul, ai coborât în mare şi te-ai dus. Nu în zadar, nu în zadar se adumbrise fruntea mea, când pe ţărm m-ai  adus. Creşteau din ape înalte abisuri. Ai coborât în mare şi te-ai dus. Aici unde stau, ţi-ai stors pletele ude,  ”Hai să ne întoarcem acasă!” ţi-am spus. Acel glas ca un plâns se-aude; ai coborât în mare şi te-ai dus. Pe pamânt e iarăşi cald şi bine, imenşi trandafiri explodează-n apus . N-am putut să-i mai ţin pe toţi lângă mine. N-ai mai coborât în mare, tu… şi nu te-ai mai dus !

Plimbare : Andi Bob,  Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Caius, Călin Hera, Cititor.stirute,  Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu, Dispecer, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Mirela Pete, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.

Pentru o altă zi

foto

Pentru concursul de proză arhiscurtă de la Călin Hera

Te vei întoarce într-o zi dinspre lumină şi vei porni spre mare uşor, întocmai ca Pământul. Umblând de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri nici respiraţie nici priviri, cu vântul în piept vei îmbrăca lumea în spaţiu fără să mai întinzi ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună şi azvârlit spre ceruri ca să-l fi coborât milostiv înapoi. Îţi vei măsura singurătatea cu depărtare ca un pescăruş care-şi ia bobul din cerul şi dantela algelor marii în acelaşi timp. Pentru o altă zi.

Printre bloguri : Andi Bob, Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Caius, Călin Hera,  Cititor.stirute, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu Dispecer, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Nataşa, Mirela Pete, Orfiv, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.

În inel

foto

Nu mă încatuşa în inel, marea vine noaptea după el. Valurile sure vor mâna pe urmele mele, sufletul să-mi răscoleasca cu ele. Îmi vor cere o jumătate din inima mea, aceea care în chihlimbar marea o asculta. Aceea care ca s-o înlănţuie nu-i putere, aceea care întemniţată piere. Nu mă încătuşa în inel, glasul pinilor sălăşluieşte în el. Tivesc pescăruşii iar libelulele îşi ascut zbârnâitul, siniliile libelule ca antracitul vor chema amărăciunea răşinei şi-a apei oricum, iar pe mine nu mă vor abate din drum. Aceea va fi cealaltă, a doua jumatate din noi, căreia îi e sortită să fie luată înapoi. Nu mă încătuşa în inel,  marea vine dupa ursitul ei ţel. Prin vârfuri de pini vântul îşi mântuie zelul,  îmi va rămane numai inelul. Îţi va rămâne numai inelul.

Plimbare : Alex Mazilu, Andi Bob, Teo Negură,  Călin Hera,  Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky,Cristian Dima, Mircea Popescu, Simion Cristian, Iguana, Mirela,  Nea Costache, Dispecer, CNB.