-
Iţi doresc ce ţi-am dorit mai devreme, dar cu şi mai multă putere
Adaugat pe 13 02, 2012 6 comentarii
Chestiune de viata
Cel care scrie
de Richard Wilbur
“In camera ei, la prora casei,
Unde se iveste lumina si teiul se loveste de geamuri,
Fiica mea scrie o poveste.
***
Ma opresc in capatul scarilor, ascultand
Prin usa inchisa zgmotul amestecat al tastelor
Ca zalele unui lant aruncat peste bord.
***
La varsta ei tanara, lucrurile
Din viata sunt un transport mare si uneori greu:
Ii doresc o trecere usoara.
***
Dar acum e randul ei sa se opreasca,
Ca si cum ar respinge gandul meu si imaginea facila.
Se intinde o tacere si intreaga casa
***
Pare sa se cufunde in ganduri,
Apoi se porneste din nou zgomotul inmanuncheat
Al tastelor si din nou tacere.
***
Imi amintesc de vrabia ametita,
Ratacita, acum doi ani, chiar in aceeasi camera:
Cum ne-am furisat inauntru, sa deschidem un ochi de fereastra
***
Si apoi ne-am retras ca sa n-o speriem;
Si cum timp de o ora am privit neajutorati
Prin crapatura usii la micuta creatura
***
Salbatica, invaluita in intuneric, iridiscenta
Cum se lovea de lumina, cazand ca o manusa
Pe podeaua dura sau pe tabla biroului,
***
Si asteptand apoi, chircita si insangerata,
Puterea de a o lua de la inceput; si cum s-au inaltat
Sufletele noastre cand, brusc regasindu-si aplombul,
***
S-a ridicat de pe spatarul unui scaun,
Intr-un zbor lin catre fereastra deschisa
Si a trecut pragul spre lume.
***
Este intotdeauna o chestiune de viata si moarte,
Draga mea, uitasem. Iti doresc
Ce ti-am dorit mai devreme, dar cu si mai multa putere.”
trad. de E. Hriscu
Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Cati, Călin Hera, Caius, Flavius, Gabriela Savitsky, Haicasepoate, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Noaptebunacopii, Teo Negură, Vania,
-
Acest fel de clipă
Adaugat pe 29 12, 2010 14 comentariiÎntr-o zi ne-am trezit copleşiţi de zapadă. Toţi am rămas gură-cască. Nimeni nu făcea nimic. Dealtminteri ce poţi face împotriva zăpezii decât să cerşeşti mila cerului ? Atunci am privit înapoi. Acolo, în veacul trecut au fost îngropate în troiene cântecele poporului meu. Ele sunt atât de încărcate de eternitate pentru că au fost rezistente la frig. După ce-am urcat câteva trepte, m-am aşezat să primesc bucuria acestui loc, evantai deschis spre lumină.
Vă urez să aveţi parte de un an mai bun !
Plimbare: Andi Bob, Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Caius, Călin Hera, Cititor.stirute, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Mirela Pete, Nea Costache, Simion Cristian,Teo Negură, Vania.
-
Pentru o altă zi
Adaugat pe 17 11, 2010 35 comentariiPentru concursul de proză arhiscurtă de la Călin Hera
Te vei întoarce într-o zi dinspre lumină şi vei porni spre mare uşor, întocmai ca Pământul. Umblând de parcă n-ai exista, de parcă n-ai avea nici gânduri nici respiraţie nici priviri, cu vântul în piept vei îmbrăca lumea în spaţiu fără să mai întinzi ca odinioară pe palmă valul sfâşiat de furtună şi azvârlit spre ceruri ca să-l fi coborât milostiv înapoi. Îţi vei măsura singurătatea cu depărtare ca un pescăruş care-şi ia bobul din cerul şi dantela algelor marii în acelaşi timp. Pentru o altă zi.
Printre bloguri : Andi Bob, Alex Mazilu, Adela, Bogdan, Caius, Călin Hera, Cititor.stirute, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Dan Pătraşcu Dispecer, Flavius, Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Nataşa, Mirela Pete, Orfiv, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.
-
Floare visare
Adaugat pe 23 04, 2010 20 comentariiÎntr-o zi de visare, un prieten mi-a spus că a înflorit o pădure de piersici. Nu-ţi vine a merge ? Pe cărări de pământ bun şi darnic, sub o cascadă cu lumină dalbă sidefie, am pătruns în pădurea de piersici. Eram fără cuvinte, doar mirare. Tăcuţi, fermecaţi şi îndrăgostiţi de piersicii înfloriţi, ca atunci când iubeşti şi nu vrei sa mai ştii de nimic. Aşa e în pădurea de piersici. Deasupra capului doar cer de flori cu miezul trandafiriu şi marginea albă, pură ca zările. Orice vorbă ar fi curmat gândurile de rugăciune nespusă ale călătorilor în povestea fermecată.
Plimbare : Andi Bob, Ajnanina, Alex Mazilu, Călin Hera, Cell61, Cristian Lisandru, Cristian+alvalia, Dan Pătraşcu, Dispecer blogosferă, Elena Marin Alexe, Gabiţa Savitsky, Hobbitia, Lady A, Mircea Popescu, Simion Cristian, Teo Negură, Vania,
-
Frumosul grandios, frumosul pur
Adaugat pe 06 04, 2010 19 comentariiPădurea e umbră dar şi lumină furişată prin bolta de frunziş. E taină şi singurătate, linişte străpunsă de sonorităţi ca nişte săgeţi subţiri. Pe cărările de mozaic cu umbre şi lumină trăieşti un sentiment de măreţie gravă. Numai la început de primăvară pădurea e deschisă pe deplin luminii. În fiecare pădure răsar alte şi alte flori. Dar care-i măsura gestului ? Către cine şi cui vorbeşte un popor de flori ? Asculă ele de neclintirea munţilor sau de veşnicia apelor ori de vibraţia melancolică a universului de culoare ? De sensuri adânci, de putere şi tarie ?
Frumosul grandios, frumosul pur fără gesticulaţie afectată într-un şuvoi de cascade, acum l-am înţeles, dar n-a fost totul, au mai rămas întrebări.
Like : Adrian Ciubotaru, Alex Mazilu, Andi Bob, Cella, Dragoş Bucurenci, Cristian Lisandru, Lady A, Mircea Popescu.
-
Stare
Adaugat pe 05 03, 2010 11 comentarii
Ştiam această stare. Era un evantai deschis spre lumină, înalţat spre coloană de templu egiptean. Era parfum-noutate. Rotire graţioasă ca o nuntă în cer. Prin grija nu ştiu cui, uitarea părea o păpuşa mecanică. Pe stâlpii de sprijin se ridicau tulpini mlădioase flamânde luminii. În arhitectura acestei clipe era o pildă de tărie cum numai viaţa o poate arăta. După ce-am urcat câteva trepte, m-am aşezat să privesc.
-
Îşi dorea
Adaugat pe 27 02, 2010 Comenteaza!Drumurile sufletului se încâlceau exact când ar fi vrut să-şi urmeze natura. Slăbiciunea inimii aducea în faţa ochilor plăsmuiri amăgitoare care exprimau cât de puţin reuşesc forţele sufletului să rămână unite. Mă voi strădui din nou să aprind în mine cuvintele care trimit lumină. Îşi dorea nespus să atingă obrazul ce dogorea.
-
Dincolo de nori
Adaugat pe 16 02, 2010 Comenteaza!
Noaptea m-a ascuns în întuneric până a răsărit luna poleită cu vedenii de argint. Oare cum o fi fost la începutul lumii? Exista atunci un frumos grandios, frumosul pur în care se măsurau gesturile ? Căror legi se supunea universul de sensuri adânci când puterea din lumina aştrilor erau singurele şanse ale vieţii? Ce însemna înţelegerea că fiecare secundă de viaţă reprezintă o alegere ?
-
Speranţe
Adaugat pe 10 02, 2010 Comenteaza!Într-o lume măsurată într-un vas de sticlă viaţa nu cunoaşte griji. E îndestulătoare, după dărnicia stăpânului. E spaţiu de-ajuns. Şi lumină. Peisajul de verde sănătos e mai ceva ca în Ţara Utopiei.Acolo s-a născut şi floarea apelor adusă la lumină pe oglinda ei. Pluteşte ca un nufăr mărunt, mărunt. Când se coace, bobocul se ridică la capătul unui fir de spirală. Unele fire poartă însemnul copilelor, altele ale feţilor frumoşi. Din ultimii se desprind bulgăraşi de aur care plutesc abandonaţi pe apă în căutarea fecioarelor. În clipa în care se cunosc, speranţele devin realitate. Un miraj sub sticlă, o mişcare prin sine sub privile noastre nestânjenite, discrete. -
Săbuinţă
Adaugat pe 09 02, 2010 Comenteaza!
Într-un pumn de ţărână, sub un colţ ascuţit de stâncă se ridica un mănunchi de flori albe, cu petale ca nişte raze stelate ocrotind un miez întunecat, aproape negru. La marginea petalelor strălucea o aureolă din lumină tremurată. Căutătorul meu s-a opintit pentru ultima oară şi s-a aruncat să smulgă florile. Într-o clipă de gândire m-am hotărât, l-am prins de mână şi i-am spus:- Să lăsăm să vină şi alţii să cunoască bucuria dulce la capătul unui suiş anevoios. Să lăsăm acolo floarea de colţ.M-au cuprins fiorii când am măsurat îndepărtarea.
