-
Meditaţie
Adaugat pe 14 05, 2011 36 comentariiIn timp ce statea cufundat in reflectie , pe plaja unei mari , un mare invatat a fost interpelat de un barbat care si-a facut aparitia pe neasteptate si i-a atins plin de respect picioarele :
-“ Daca nu te tulbur , as vrea sa-mi spui in ce fel pot ajunge la adevar.”
Maestrul si-a inchis ochii si a ramas tacut. Barbatul si-a scuturat capul cu nedumerire , spunandu-si in sinea lui : “ Omul asta pare sa fie nebun.Eu il intreb ceva , iar el isi inchide ochii.”
Apoi , si-a pus o mana pe umarul invatatului , l-a zgaltait usor , si i s-a adresat din nou :
-“ Maestre , cum ramane cu intrebarea mea ?”
Inteleptul i-a spus :
-”Tocmai ti-am raspuns.Trebuie doar sa ramai tacut … sa nu faci nimic , iar iarba va creste de la sine. Nu trebuie sa te lasi afectat de nimic din ce se intampla in jurul tau.Ramai tacut , pur si simplu , si bucura-te de tacere.”
Barbatul i-a zis :
-”Poti , totusi, sa dai un nume acestei metode , pentru ca oamenii ma vor intreba ce mi-ai spus ? Ce anume faci tu ?”
Maestrul a scris cu degetul pe nisip:
meditatie.
Nemultumit , omul a insistat :
-“ Este prea scurt pentru a fi un raspuns.Fii ceva mai explicit .”
Inteleptul a scris cu litere mari :
MEDITATIE.
Barbatul a exclamat :
”Acesta nu sunt decat majuscule.Ai scris acelasi lucru !”
Maestrul a catadicsit sa isi deschida gura :
-“ Daca iti spun mai mult de atat , vei intelege gresit. Daca poti sa intelegi asta , fa doar ce ti-am spus si vei ajunge la cunoastere”Plimbare : Andi Bob, Alex Mazilu, Bogdan, Caius, Cati, Călin Hera, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Vania.
-
Adaugat pe 20 02, 2010 Comenteaza!
Uşor, fără durere, întocmai ca Pământul
întoarce-te dinspre lumină
şi porneşte singur spre mare.
Umblă de parcă n-ai exista,
de parcă n-ai avea nici gânduri
nici respiraţie nici priviri;
Înaintează pe plaja cu vântul în piept,
respiră adânc pe gură, prin ochi.
Îmbracă-te în spaţiu
şi nu mai întinde ca odinioară pe palmă
valul sfâşiat de furtună,
azvârlit spre ceruri şi apoi coborât milostiv pe pamant.
Calcă pe propriile tale răsfrângeri fluide.
Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,
liniştea îmbibată cu sare,
devenind treptat densă ca albastrul amurgului…
Singur, singur ca un pescăruş,
măsoară-ţi singurătatea cu depărtare,
umblă cu vântul în piept
aşa cum ţi-am spus,
şi apoi deodată, curat şi liber, uşor
întocmai ca Pământul
întoarce-te în îmbrăţişarea privirilor tale.
-
Emoţii
Adaugat pe 08 02, 2010 Comenteaza!
Deşi trăim stări afective vii şi puternice încercăm şi reuşim de cele mai multe ori să transmitem în exterior doar linişte. În unele cazuri stările emoţionale devin stimuli pentru faptele noastre şi sporesc puterea atunci când “de bucurie, omul este în stare să răstoarne munţii” şi în acest gen de stare afectivă omului îi este greu să tacă. Alteori avem o atitudine contemplativă sau defensivă atunci când de frică “ni se taie picioarele”. Însă de foarte multe ori omul se închide în sine atunci când trăieşte un sentiment puternic şi ceea ce decurge din asta îmbracă un aspect frumos dar steril. -
Sublim
Adaugat pe 26 06, 2009 1 comentariuCine ar crede ca din subtioara unor frunze plate vor rasari minuni de culoare, intr-un avant spre cer, intr-o ordine ca intr-un arc intins de curcubeu ? Si ca aceasta libertate care se desfasoara cu o exuberanta de fantezie, intr-o scoala a culorilor da un sens al linistii vietii si anunta cu o prestanta festiva ca in miezul ei se naste un inceput de viata ?
Sa gandesti printre flori, despre flori…nu cunosc ceva mai sublim cand ochii, inima si mintea sunt una. -
Primavara mea
Adaugat pe 23 04, 2009 1 comentariu
Padurea e umbra, dar si lumina furisata prin bolta de frunzis. E taina si singuratate, liniste imensa, strapunsa de sonoritati ca niste sageti subtiri. Pe cararile cu mozaic de umbre si lumina traiesti un sentiment de maretie grava. Numai la inceput de primavara padurea e deschisa pe deplin luminii. In fiecare padure rasar alte si alte flori.Care-i masura gestului ? Catre cine ? Cui vorbeste un popor de flori si cine le strange laolalta? Asculta ele de neclintirea muntilor ? De vesnicia apelor sau vibratia melancolica a universului de culoare? De sensuri adanci, de putere si tarie ?Frumosul grandios, frumosul pur, fara gesticulatii afectate, intr-un suvoi de cascade, acum l-am inteles, dar n-a fost totul, au mai ramas intrebari.
photo
