Recomandare

photo

Greselile barbatului in relatie. Victoria barbatului in dragoste este fuga
By Sofia Dumitriu

“A face cafea a devenit marele compromis al acestei decade. Este singurul lucru pe care barbatii “adevarati” il fac si care nu le afecteaza masculinitatea.

Barbatul este depozitarul trecutului sau si al trecutului umanitatii care a facut din el un copulator rapid, apoi un mascul dominant la patriarhatului. Pentru a-si construi identitatea masculina, barbatul trebuie sa se smulga din ghearele mamei, ale feminitatii (lucru ce explica psihologia macho) si sa invete sa iubeasca femeile fara frica, fara teama si fara manie.

Cand vedem de unde vine, putem intelege ca nici iubirea unei femei, nici sexualitatea in dimensiunea ei implinita si impartasita nu sunt asa de usoare pentru el, asa cum si-ar dori femeile.

A se indragosti inseamna pentru un barbat a-si redobandi feminitatea infantila, uitata in procesul de dobandire a identitatii masculine. Relatia cu o femeie reprezinta pentru barbat atat un univers hedonist fizic si emotional, cat si un taram primejdios unde isi poate pierde identitatea si masculinitatea.

Acest drum de la Eu la Noi pe care trebuie sa il strabata poate fi faultat de frici, de ignoranta precum si de instincte atavice de egoism si narcisism. Cateva din greselile specifice acestui parcurs:

1. Incercarea de a impresiona o femeie cu ceea ce el nu este inca deja. Barbatul proiecteaza imaginea ideala de sine in relatie, asteptand feedback pe masura.

Orice barbat intelege mecanismele subtile ale unei relatii. El stie ca trebuie sa fie elementul activ, dinamic, ca trebuie sa “convinga” femeia ca el este “cel mai tare”, cea mai buna alegere pentru ea. De multe ori el nu este insa, si atunci incearca sa creeze o falsa impresie.

Cine sofisticate, vacante exotice, parada de planuri marete de viitor, masculinitate fortata, sensibilitate prefacuta fata de unele aspecte care de fapt nu au nici cea mai mica importanta pentru el.

Daca femeia a citit articolul Cum sa strici o relatie ca o Femeie Adevarata, va sti insa sa citeasca prin valul narcisismului pe care barbatul il mimeaza si va identifica corect potentialul curtenitorului ei.

sensibilitate barbati depresie terapie relatii1 Greselile barbatului in relatie. Victoria barbatului in dragoste este fuga2. Lipsa de hotarare, de masculinitate, neasumarea rolului de “far calauzitor” atunci cand se cere. Aceasta frica de leadership se va reflecta asupra relatiei, mentinand-o pe nisipuri miscatoare.

Nehotararea se manifesta in mai multe directii: de la alegerea intre mai multe posibile partenere, la nefocalizarea pe o anume cariera, la lipsa de viziune cu privire la propriul viitor si la cel al cuplului. Intotdeauna, barbatii proptesc femeia undeva sa-i astepte.

E adevarat ca femeia vrea sa fie si ascultata dar vrea de asemeni sa i se si spuna ce sa faca, vrea sa vada in barbat ca are forta si viziunea astfel incat ea sa se abandoneze hotararilor lui.

3. Afisarea unui comportament macho in public in contrast cu linguseala romantica din dormitor.

Competitia existenta intre barbati precum si cutuma modelului social conform caruia barbatii nu vorbesc despre sentimente predispune la trafic de imagini false intre ei, desi fiecare stie ca celalalt se confrunta cu aceleasi dileme sentimentale.

Femeia va fi ranita de aceasta scindare a comportamentului, vrea ca locul ei in viata barbatului sa fie facut public prin atitudinea lui protectoare si galanta. Un barbat care nu isi asuma public sentimentele este un barbat nesigur pe masculinitatea lui.

La fel cum un Don Juan sau un barbat care face parada de cuceririle si performantele lui sexuale este un barbat complexat, care are nevoie sa-si confirme masculinitatea de care el insusi este nesigur. El vrea sa se convinga pe sine, prin ceilalti.

O femeie este, pur si simplu, femeie, prin datul ei biologic. Un barbat insa trebuie sa devina barbat. Masculinitatea este riscanta si evaziva. Ea este atinsa prin revolta fata de femeie si trebuie sa fie confirmata de catre alti barbati.

4. Folosirea femeii pentru echilibrul lui emotional si existential in timp ce el isi avanseaza cariera.

Imbratisarea unei femei poate sterge cu buretele neimplinirile de peste zi. Sexualitatea este de multe ori o zona de defulare pentru barbat, un taram unde poate alchimiza infrangerile de peste zi in victorii prin supunerea si generozitatea femeii.

Femeia ofera suport o perioada de timp, dar nu la nesfarsit. Intodeauna e un dans tacit intre a primi si a darui. Daca barbatul vrea sa fie sustinut in cuceririle lui pe scara puterii ierarhice sociale, trebuie sa ii confere femeii suficienta incredere ca el o va vrea alaturi de el si cand va culege laurii realizarilor.

5. A alege femeia”corecta” si nu femeia cu care traiesc cea mai intensa iubire.

Multi barbati isi vor alege o partenera nu pentru ca traiesc cea mai intensa poveste de dragoste, ci pentru ca este o femeie care are calitatile corecte: independenta, cuminte, atragatoare atat cat trebuie, valori morale inalte, o potentiala mama buna.

Gresit este de fapt alegerea unei partenere pe care simti ca o poti controla, o relatie in care te poti controla pe tine in termeni de cat de mult te implici. Astfel de alegeri functioneaza doar o perioada insa, pentru ca dorinta de pasiune, de alchimie emotionala, de absolvire de propriul eu printr-un eu cu frumuseti complementare va exploda la un moment dat.

Si atunci, cel mai adesea, vei avea o aventura. Sau vei mai incepe un nou proiect profesional, vei (mai) construi o casa sau te vei pierde intr-unul din excesele clasice. Alege iubirea, alege viul, alege trairea la marginea paroxismului. Este singura alinare in fata singuratatii, a lipsei de sens si a fricii de moarte.

6. Cedarea in fata manipularilor feminine.

Femeia manipuleaza prin lacrimi, prin sexualitate, prin lipsa de comunicare, prin toane ivite din senin. Solutia e una complicata: comunicarea trebuie sa devina un atuu al barbatului.

Frustrarea sexuala a barbatului condimentata cu crizele de isterie ale femeii pot bloca barbatul intr-o mirare existentiala din care se iese de multe ori prin excese extraconjugale, prin violenta, prin comportamente compensatorii anesteziante – alcool, droguri, jocuri de noroc. Barbatul trebuie sa invete sa vorbeasca, sa puna intrebari, sa aduca ratiune in lipsa de logica a femeii.

7. Cautarea perpetua a partenerei ideale.

Partenera ideala este de obicei: o femeie foarte atragatoare, dezinhibata sexual, independenta, echilibrata emotional, cu valori morale inalte, calda, comunicativa, spontana, senzuala, intensa, rafinata, foarte desteapta, culta, pasionala, cu un job foarte bun si care are pana in 25 de ani. Da, glumesc. Desi barbatul nu glumeste. Chiar isi doreste totul si de multe ori nu se poate hotari asupra compromisului de calitati cu care vrea sa traiasca.

Orice alegere inseamna un compromis. Trebuie sa alegi partenerul care iti ofera atat pasiune cat si stabilitate, atat provoare cat si comfort. Poti avea si totul dar pentru asta trebuie sa oferi totul.

8. Blocarea sentimentelor atunci cand acestea sunt coplesitoare.

Daca femeia nu resuseste sa-si ajute barbatul sa-si inteleaga sentimentele, barbatul este pus in conflict cu el insusi. Pe de o parte nevoia de a fi in control, pe de alta parte sentimentele de dragoste care anihileaza acest control.

Barbatului ii este teama ca va fi folosit, ca indragostit fiind nu va mai fi atat de in control si rational. Un barbat se indragosteste de multe ori sexual si, blocat in vinovatia de a acorda atata atentie acestor nevoi, va cadea in extrema de a-si nega sentimentele atunci cand acestea infloresc alaturi de pasiune si intimitate.

9. Lipsa de masculinitate in a recunoaste ca este atras si de alte femei.

Atractia nu inseama ca ii va si da curs, insa o femeie stie imediat cand privirile barbatului devoreaza esteticul unei alte femei. Barbatul nu recunoaste acest aspect intrucat este terifiat de frica ca si ea ar putea sa faca la fel, sa admire masculinitatea unui alt barbat.

Daca relatia ar fi una deschisa, lipsita de ipocrizii, aceste aspecte ar fi de la sine intelese. Cu totii suntem atrasi de estetic, cu totii ne validam propria forta de atractie prin comparatie precum si prin confirmarea oferita de partener la un mod profund precum si de ceilalti la un mod superficial. Cand exista insa cea mai mica nesiguranta cu privire la locul pe care il ocupa in viata celuilalt se isca drame din care telenovelele ar putea lua notite.

10. Nevoia de a fi demiurg prin dominarea excesiva a femeii.

Barbatul va tinde sa isi pastreze ascendentul si masculinitatea prin controlul pe care il are asupra femeii. Control financiar, controlul libertatilor ei, controlul timpului ei liber, controlul alegerilor ei profesionale, control asupra momentului cand trebuie sa apara copiii, control asupra momentului cand va oficializa relatia lor.

Acest control isi va gasi exprimarea in gelozii din cele mai infantile pana la meschinarii pecuniare penibile. Aceasta control este fie o razbunare a barbatului pentru ingenuncherea lui emotionala fie o incercare de compensare pentru lipsa altor atuuri cu care sa pastreze o femeie langa el.

Lipsa de autoritate in alte domenii alte vietii sale – cum ar fi cariera sau pozitia sociala, il va face sa compenseze prin autoritatea si validarea pe care le va cere in relatie.

Istoria a fost facuta de barbatii care au avut o obsesie, un exces fie de narcisism fie de dragoste, de un complex, fie de putere fie de masculinitate neconfirmata.

Barbatul in relatiile de iubire este un individ care isi cauta locul fugind din bratele mamei, in cele ale socialului si apoi in cele ale iubitei, scindat intre dorinta de dominare, de afirmare si dorinta de a se abandona vrajei tamaduitoare a iubirii. Doar ca victoria barbatului in relatii este de multe ori fuga. Cum sa ramana plecand totusi, iata marea dilema a barbatului…”

Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Florina,  Gabriela Savitsky, Filumenista,  Lunapătrată ,  Madi si Onu Blog, Noaptebunacopii,  Nea Costache,  Teo Negură, Ulise,  Vania, Zamfir

Iubirea de tipul “orice ar fi”

photo

Indiferent care ar fi limbajul de iubire pe care copilul dumneavoastră îl înţelege cel mai bine, el trebuie exprimat într-un singur fel şi anume, necondiţionat. Iubirea necondiţionată înseamnă să-ţi iubeşti copilul orice ar fi. Noi iubim copilul indiferent de cum arată, indiferent de ce talente manifeste ori în devenire, ori handicapuri are; indiferent de cum am vrea să fie şi ceea ce este cel mai greu, indiferent de ceea ce face. Asta nu înseamnă că ne convine orice tip de comportament ar afişa. Vi se pare că sună a îngăduinţă ? Nu este. E doar un început. Rezervorul emoţional al copilului trebuie umplut înainte să aibă loc o formare sau o disciplinare a sa. Un copil cu un rezervor de iubire plin poate reacţiona fără resentimente la sfatul părinţilor.

Unii se tem că asta ar putea duce la răsfăţarea copilului dar este o idee greşită. Niciun copil nu poate primi prea multă iubire necondiţionată. Copilul poate fi răsfăţat exagerat prin lipsa formării sau printr-o iubire inadecvată care duce la  o personalitate incorectă. Adevărata iubire necondiţionată nu va strica niciodată un copil pentru că este imposibil ca părinţii să ofere vreodată prea multă iubire. Încercaţi să faceţi tot ceea ce  puteţi mai bun pentru copiii dumneavoastră ştiind că iubirea va conta enorm pentru formarea unor copii  bine adaptaţi şi fericiţi spre deosebire de cei nesiguri, supăraţi pe viaţă, inaccesibili sau imaturi.

Ne poate fi de ajutor să ne amintim că :

1. Sunt copii

2. Vor avea tendinţa să se comporte ca nişte copii

3. Comportamentul copiilor este în mare parte nesuferit

4. Dacă eu îmi îndeplinesc rolul de părinte şi îi iubesc în ciuda comportamentului lor copilăresc, ei se vor maturiza şi vor renunţa la aceasta modalitate de exprimare.

5. Dacă îi iubesc doar când îmi fac pe plac (iubire condiţionată) şi îmi exprim iubirea faţă de ei doar în acele momente, ei nu se vor simţi iubiţi sincer. Asta îi va face să aibă o proastă părere despre sine, să se simtă nesiguri, practic nereuşind să ajungă la acel comportament de autocontrol, care presupune o mai mare maturitate. De aceea dezvoltarea şi comportamentul lor reprezintă în egală măsură răspunderea mea şi a lor.

6. Dacă îi iubesc doar când îmi îndeplinesc dorinţele şi aşteptările, se vor simţi neputincioşi şi vor considera că nu are rost să se mai străduiască, de vreme ce niciodată nu e deajuns. Vor fi pentru totdeauna măcinaţi de nesiguranţă, nelinişte, o proastă părere despre sine şi mânie. Pentru a mă păzi de aşa ceva trebuie să-mi amintesc cât mai des de răspunderea ce trebuie să mi-o asum în privinţa dezvoltării lor complete.

7. Dacă îi voi iubi necondiţionat ei se vor simţi în largul lor şi vor reuşi să-şi stăpânească neliniştea şi comportamentul pe măsură ce încep să se maturizeze.

Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Cati , Caius, Călin Hera, Florina,  Gabriela Savitsky, Ilarie,  Lunapătrată ,  Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Ulise,  Vania, Zamfir

The darkness

Secretul finlandezilor

Drops

photo

Mă alintă acum
senzaţia lui A
fiindcă într-adevăr
A fi, Era
ceea ce
noi inşine gânguream
de copii.
Multele clipe
m-alintă
cu Da şi Da şi Da!

Ştiu că nu ştiu nimic
şi mai ştiu
că picur, pic-pic
după caz ori stare:
Hibrid
ori Totul
revărsare!

Plimbare bloggaristica: Andi Bob, Alex Mazilu,  Cati, Călin Hera,  Flavius, Gabriela Savitsky, Haicasepoate, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Noaptebunacopii, Teo Negură, Trilema, Vania, Zamfir Pop, Ulise al II-lea

…cu încredere

“Nick Begich, autor al volumului “Controlând mintea umană” (Controlling the human mind), a arătat cum industria militară americană a întreprins cercetări secrete asupra sistemului bio-electric uman. De exemplu, militarii au dat “undă verde” unui studiu la Universitatea Utah în 1985 (în urmă deci cu 25 de ani) care a avut ca rezultat cartea “Îndreptarul dozării frecvenţelor radio” (Radio Frequency Dosimetry Handbook) care studiază pe larg frecvenţele de rezonanţă electrică alte tuturor organelor şi ţesuturilor din corpul uman. Exact ca un recensământ. Aceste informaţii pot fi folosite pentru a determina un efect aproape instantaneu de distrugere sau de vindecare a organului vizat, în funcţie de tehnologiile folosite.

 Aşa că din moment ce corpul uman este manipulabil bio-electric, prin tehnologii disponibile, oare ce ne aşteaptă în perioada imediat următoare care atinge apogeul în 2012? Este clar că şi noi, oamenii, suntem afectaţi gradat de aceste condiţii neobişnuite aduse de ciclul energetic solar. David Sibeck, cercetător în cadrul proiectului THEMIS, afirmă că gaura din magnetosfera planetei va exista pe întreaga durată a noului ciclu solar: “Trăim în vremuri foarte dure, pentru următorii 11 ani”.

 Ciclurile creierului reprezintă modul dominant în care neuronii comunică între ei pentru a organiza informaţiile senzoriale despre mediul înconjurător al fiinţei în cauză. În timpul perioadei de veghe omul experimentează două feluri de cicluri de funcţionare: beta (cu o frecvenţă de 14 – 40 cicluri pe secundă sau Hz) care reprezintă o stare cu intensă activitate mentală similara stressului, şi alpha (7,5 – 14 Hz) reprezentând o stare de relaxare mentală.

 Frecvenţe mentale mai joase, theta (4 – 7,5 Hz) şi delta (0,5 – 4 Hz), sunt expresia unei inactivităţi fizice, dar mintea ajunge astfel să experimenteze stări de meditaţie profundă şi somnul. Cea mai înaltă (ca frecvenţă) stare a creierului, gamma (peste 40 Hz), reprezintă condiţia în care apar viziunile cognitive, adesea întâlnite la copii.

 Pe măsură ce plasma energetică solară ajunge pe Pământ, este evident că aceste stări de funcţionare a creierului vor fi afectate. Pentru unii, această creştere a semnalelor bio-electrice între neuroni va determina intensificarea comunicării intra-neuronale sub forma stărilor beta. O analogie ar fi când un om care a trăit toată viaţa lui în tihna şi relaxarea unui mic sat din provincie, se mută în New York! Alţii vor constata că le lipseşte vitalitatea datorită creşterii intense a electricităţii statice din mediul planetei.

 Cei care reuşesc să-şi canalizeze surplusul de energie din sistemul nervos în moduri constructive vor reuşi foarte uşor să înceapă şi să realizeze proiecte la care de mult visau sau pe care le amânasera pînă atunci. Capacitatea de a trece foarte uşor de la o stare gamma la o stare alpha le va permite să beneficieze de viziuni creative, pentru că în faţa noilor condiţii socio-economice adesea bulversante trebuie să raspundem cu calm şi echilibru interior.

 Secretul care ne permite să beneficiem de acest surplus energetic sub forma stărilor gamma este acela de a avea mereu o minte “deschisă” şi orientată pozitiv entru a fi capabili să integrăm armonios viziunile care apar. Odată ce am început să conştientizăm noile capacităţi cognitive mentale, este foarte important să integram cu echilibru noile viziuni în viaţa noastră.

 O minte deschisa şi orientată pozitiv sunt condiţiile care ne permit să trecem cu bine această perioadă de creştere energetică solară pe care suntem obligaţi să o trăim. Vom fi astfel pregătiţi să folosim armonios acest surplus de energie care ne afectează modul de funcţionare bio-electric al creierului.

 Mai mult, cei care se pregătesc zi de zi, conştient, pentru aceasta, devin gradat adevăraţi “profesionişti” în domeniul stărilor mentale şi beneficiază la maxim de pe urma creşterii energetice solare reuşind să-şi ridice viaţa pe culmi ale împlinirii şi creativităţii.”

UN ARTICOL de Michael Salla, sursa :  Active Information Media

Plimbare bloggarestica: Andi Bob, Alex Mazilu, Bogdan,  Cati, Călin Hera, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Trilema, Vania, Zamfir Pop,  Ulise al II-lea

Recomandări

foto

Ce inseamna ‘identitatea disociata’?

“In termeni comuni, un om cu o identitate multipla (disociata) este azi Ion, maine Vasile, poimaine iarasi Ion, apoi iar Vasile etc. Fiecare identitate are propriile sale trasaturi. Ion poate fi amabil, sfios, chiar foarte sociabil, in timp ce Vasile este vulgar, artagos si necomunicativ. Totusi, orice om sanatos are mai multe fatete: cel de la serviciu, cel din familie, cel de pe stadion… Evident, eul de la serviciu poate diferi de eul de pe stadion. Ca doar la serviciu nu-ti poti permite sa-l injuri cat poti de tare pe arbitru! Psihologii considera ca este normal sa existe mai multe fatete ale eului si ca ele pot sa coexiste foarte bine. La o persoana bolnava, aceste euri nu mai stiu unul de existenta celuilalt. Trecerea de la o identitate la alta se face total. Amintirile raman, si ele, separate. Ion stie ca este inginer, Vasile stie ca este fotbalist. Ion are casa in Bucuresti, Vasile are casa in Ploiesti. ?i in perioada in care bolnavul pune in actiune eul din Ploiesti, pleaca acasa la Ploiesti. In rest, traieste in Bucuresti. Asta, pana cand prietenii se prind ca ceva e in neregula si-l trimit la psiholog sau psihiatru.

Cei mai multi clinicieni considera ca boala are diferite grade de severitate. La un capat sunt experientele disociative comune majoritatii oamenilor, cum ar fi reveria, hipnoza sau “ratacirea” intr-o carte sau intr-un film. Toate acestea implica “pierderea contactului” cu mediul din imediata apropiere. La cealalta extrema este disocierea cronica ce provoaca deteriorarea serioasa a echilibrului psihic. Unele persoane cu tulburari disociative pot ocupa locuri de munca responsabile, cum ar fi arta si serviciul public, parand a functiona normal in viziunea colegilor de munca, vecinilor si a altor persoane cu care interactioneaza zilnic.

Simptomele tulburarii disociative sunt foarte diverse

In tulburarea de personalitate multipla, memoria si alte aspecte ale constiintei sunt impartite “identitatilor”. Numarul “identitatilor” recunoscute de diferiti terapeuti variaza de la zeci pana la sute. S-au raportat, chiar, unele cazuri de mii de identitati diferite ce traiesc in aceeasi persoana. Se pare ca nu exista un consens intre terapeuti privind definirea “alter-ego”-ului. Totusi, exista un acord general in ceea ce priveste cauza tulburarii de personalitate multipla: este vorba despre amintirile inabusite ale unui abuz sexual din copilarie.

Persoanele cu tulburare disociata pot trece prin oricare dintre urmatoarele simptome: depresie, schimbari de dispozitie, tulburari de somn (insomnie, cosmaruri si somnambulism), atacuri de panica si fobii (flashback-uri), abuz de alcool si droguri, compulsii si ritualuri, simptome psihotice (inclusiv halucinatii auditive si vizuale) si tulburari de alimentatie. In plus, persoanele cu tulburari disociative pot prezenta dureri de cap, amnezii, transe si “experiente in afara corpului”. Unele persoane cu tulburari disociative au chiar o tendinta spre persecutia propriei persoane, violenta sau automutilare.

Tulburarea disociativa este o tehnica de supravietuire

Atunci cand se confrunta cu situatii traumatice coplesitoare din care, practic, nu exista scapare, un copil poate recurge la o “evadare” in mintea sa. In multe cazuri, boala apare ca o aparare dupa o trauma psihica din copilarie: viol, abuz sexual din partea parintilor, violenta fizica in familie. Dupa astfel de situatii, copiii folosesc fuga de realitate ca un mod de aparare extrem de eficace impotriva durerii fizice si emotionale acute sau contra anticiparii ingrijoratoare a durerii. Prin acest proces disociativ, gandurile, sentimentele, amintirile si perceptiile experientei traumatizante pot fi separate psihologic, astfel incat copilul sa functioneze ca si cand trauma nu s-ar fi intamplat. Ionel se transforma in Vasilica. Tulburarile disociative sunt adesea mentionate ca o tehnica de supravietuire foarte creativa. Acestea permit indivizilor sa indure circumstante “disperate, fara speranta” pentru a conserva cateva zone de functionare sanatoasa. Totusi, pentru un copil ce a fost violat fizic si sexual in mod repetat, disocierea defensiva devine in timp consolidata si conditionata. Deoarece evadarea disociata este atat de eficace, copiii care au practicat-o frecvent si o pot folosi automat oricand se simt amenintati sau anxiosi – chiar daca situatia provocatoare de teama nu este extrema sau abuziva. In acest sens, statisticile sunt graitoare: in SUA, 8% din populatie a suferit cel putin un episod traumatizant in copilarie. Pentru Romania nu exista statistici, dar probabil cifra este asemanatoare.

Cine sufera de tulburari disociative ?

Majoritatea bolnavilor care dezvolta tulburari disociative au suferit o trauma coplesitoare si adesea amenintatoare cu moartea la un stadiu al dezvoltarii emotive din copilarie (de obicei inaintea varstei de 9 ani). In plus, acesti copii pot avea o predispozitie biologic mostenita pentru disociere. In cultura noastra, cel mai frecvent precursor al tulburarilor disociative este abuzul fizic, emotional si sexual din copilarie. Pe de alta parte, supravietuitorii altor tipuri de traume din copilarie (dezastre naturale, proceduri medicale traumatizante, razboiul, rapirea si tortura) au reactionat, si ei, prin dezvoltarea tulburarilor disociative.

Cele mai recente studii arata ca tulburarile disociative sunt intalnite in principal printre femei. Totusi, ultimele cercetari indica faptul ca tulburarile sunt egal raspandite (dar mai putin frecvent diagnosticate) printre barbati. Barbatii cu tulburari disociative sunt aproape sigur in tratament pentru alta boala mentala, pentru abuz de droguri si alcool sau s-ar putea sa fie intemnitati.

De ce tulburarile disociative sunt diagnosticate adesea gresit?

Supravietuitorii tulburarii disociative traiesc adesea ani de zile cu un diagnostic gresit, zbatandu-se in cadrul sistemului de sanatate mintala. Se muta de la un terapeut la altul si de la un medicament la altul, primind tratament pentru simptome, dar facand un progres infim sau nici un progres. Cercetarile arata ca persoanele cu tulburari disociative si-au petrecut, in medie, sapte ani in sistemul de sanatate mintala pana sa fie diagnosticate corect. Acest fenomen este comun, deoarece lista simptomelor unei persoane cu tulburari disociative este asemanatoare cu multe alte diagnostice psihiatrice. De fapt, multe persoane care sunt diagnosticate cu tulburare disociata au de asemenea ca diagnostic secundar depresie, anxietate sau panica.

Argumente pro

Savantul Daniel Dennett de la Harvard University, celebru pentru cercetarile sale privind constiinta, este adeptul teoriei care sustine ca traumele din copilarie pot cauza tulburari de identitate: “dovezile sunt acum considerabile. Nu sute, ci mii de cazuri sunt diagnosticate cu tulburare de personalitate multipla. Aceasta problema se datoreaza in mare parte existentei unui abuz (de obicei sexual) indelungat in copilaria timpurie si severitatii sale revoltatoare. Cu cativa ani in urma, am cercetat tulburarea de personalitate multipla si am descoperit ca este un fenomen complex ce se extinde dincolo de creierele individuale si de suferinzi. Acesti copii au fost tinuti adesea in circumstante atat de inspaimantatoare si confuze, incat ce ma mira mai mult nu este faptul ca au reusit sa se protejeze printr-o realcatuire disperata a granitelor lor, ci faptul ca au supravietuit psihologic tuturor acestor conditii”. Ce fac acesti copii atunci cand se confrunta cu o durere si un conflict coplesitor? “Abandoneaza”, spune Daniel Dennett. ‘Creeaza o granita, astfel incat sa nu se mai confrunte cu acele lucruri terifiante. Acestea fie nu se intampla nimanui, fie privesc o alta identitate, capabila sa-si mentina unitatea in fata unei asemenea violente – cel putin asta pretind ei ca au facut, din ce isi aduc aminte’.

Tulburarile disociative pot fi vindecate

Tulburarile disociative raspund eficient la psihoterapia individuala, ca, de altfel, si la alte modalitati de tratament, inclusiv medicatia, hipnoterapia si terapiile complementare, cum ar fi terapia prin arta sau terapia prin miscare. De fapt, comparandu-le cu alte tulburari psihiatrice severe, tulburarile disociative au sanse mari de vindecare daca se aplica si se respecta tratamentul corespunzator. Tratamentul este de lunga durata, intensiv si de cele mai multe ori foarte dureros, intrucat implica reamintirea si recuperarea experientelor traumatice disociate. ?ansele de vindecare sunt insa mai mari deoarece pacientul nu sufera de probleme ale diferitelor functii psihice si are astfel sanse sa raspunda corect la tratamentul aplicat. Dincolo de discutiile intelectuale ale teoreticienilor, atata vreme cat in spitale se prezinta permanent persoane cu tulburari de identitate, boala trebuie luata in serios de societate, iar bolnavii trebuie tratati cu respect si intelegere de cei din jur.”

un articol de Lector univ. dr. Ovidiu Brazdau

Plimbare : Andi Bob, Alex Mazilu,  Bogdan,  Blogdefuraciuni, Caius,  Cati, Călin Hera, Cristian Dima, Carmen Negoiţă, Flavius, Gabriela Savitsky, Lunapătrată, Mirela Pete, Madi si Onu Blog, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Trilema, Vania.

Amurg de mai

sursă foto, Alex Mazilu

E ntr-un amurg sur-siniliu de mai, când vântul prin culcuş de crengi s-apleacă. În golfuri, prin brădet, prin crengi, alai, până-nspre zori, la miezul nopţii joacă. Răsare luna-n crângul dinainte.Tuflite stele pasc din loc în loc. Chiar filomela-şi rătăceşte mintea.Se nasc copii dintr-un asemeni joc. Poetul nu-i spion nocturn! Chiar dacă…Un singur lucru nu-ntrebaţi, nu ştiu la ziuă acele umbre un’ s-aţiu ?  Ştiu doar atât, că-n miez de noapte joacă !

Plimbare: Andi Bob, Călin Hera,  Cristian Lisandru, Geanina, Dan Pătraşcu, Vania, Bogdan, Cristian Dima, Cristian alvalia, Dispecer, Nataşa, Gabriela, CNB, Mircea Popescu.