Gânduri, literatură, dezvoltare personală, psihoterapie
Icoana RSS Icoana Email
  • despre arta de a iubi

    Adaugat pe 28 02, 2012 gabi 22 comentarii

    photo

    “Să spunem că sunteţi bărbat şi că sunteţi ; dintr-un motiv sau altul, partenera dumneavoastră nu poate fi fericită. Are probleme personale, încearcă să îşi vindece propriile răni şi se simte nefericită. O iubiţi şi deci vă simțiți dator să o sprijiniţi, dar acest sprijin nu trebuie să însemne să fiţi şi dumneavoastră nefericit numai pentru că este ea nefericită. De altfel, acesta nu ar fi deloc un sprijin; dacă ea este nefericită şi veţi deveni şi dumneavoastră nefericit, vă veţi scufunda amândoi în depresie. Dacă dumneavoastră sunteţi fericit, fericirea dumneavoastră i-ar putea readuce – eventual – şi ei fericirea.

    În mod similar, dacă dumneavoastră sunteţi nefericit şi ea este fericită, fericirea ei poate deveni un punct de sprijin pentru dumneavoastră. Lăsaţi-o să fie fericită, chiar de dragul dumneavoastră. Nu încercaţi nici o clipă să-i răpiţi fericirea. Indiferent ce s-a întâmplat la serviciu, nu veniţi acasă ca să vă descărcaţi otrava asupra ei. Mai bine rămâneţi tăcut şi lăsaţi-o să înţeleagă că nu este ceva personal, că vă veţi rezolva singur . Îi puteţi chiar spune: “Continuă să fii fericită, să te joci, iar când îmi voi reveni, voi veni şi eu să mă bucur de fericirea ta. Deocamdată simt nevoia să fiu singur”.

    Dacă aţi înţeles conceptul minţii rănite, veţi înțelege cu uşurinţă motivul pentru care relaţiile amoroase sunt atât de dificile. Corpul nostru emoţional este o rană vie. Dacă nu suntem conștienți de rănile noastre sau de cele ale partenerului nostru, noi avem tendinţa să devenim egoişti. Rănile ne dor, iar noi simţim nevoia să ni le protejăm, chiar şi de către cei pe care îi iubim.
    Dacă suntem însă conştienţi de ele, putem face anumite legăminte. Dacă ştim că partenerul nostru are anumite răni şi dacă îl iubim, vom urmări în mod natural să nu-i atingem aceste răni. Nu îl vom sili să îşi vindece cu forţa rănile, la fel cum nici el nu ne va sili pe noi să ne vindecăm propriile răni.
    Asumaţi-vă riscul şi responsabilitatea de a face un nou legământ cu partenerul dumneavoastră – nu un legământ pe care l-aţi citit într-o carte, ci unul care se potriveşte în cazul dumneavoastră. Dacă nu merge nici aşa, schimbaţi-l şi înlocuiţi-l cu un nou legământ.

    Folosiţi-vă imaginaţia pentru a explora noi posibilităţi, pentru a crea noi legăminte, bazate pe respect şi pe iubire. Cheia păstrării unei relaţii bazate pe iubire, fără a deveni vreodată plictisit, constă în comunicarea născută din respect şi din preţuire. Fiţi deschis; afirmaţi-vă nevoile. Totul depinde de încrederea pe care o aveţi în sine şi în partenerul dumneavoastră”

    ARTA DE A IUBI /DON MIGUEL RUIZ

    Plimbare bloggaristica: Alex Mazilu, Caius, Călin Hera, FlorinaGabriela Savitsky, IlarieLunapătrată ,  Madi si Onu Blog, Nea Costache,  Teo Negură, Ulise Vania, Zamfir

     

    6 responses to “despre arta de a iubi” Icoana RSS

    • gabi,
      -fericirea este starea mintii, cum este si sanatatea. nu vorbesti despre ele. te bucuri, pur şi simplu de prezenţa lor, sau a celei care ţi-o produce.a vorbi despre ea, este echivalent cu a pomăda un ten de piersică, din artificiul comercial.ai gustat starea la care mă refer? este delicată, bogată sufleteşte. simpla atingere a mâinilor, întâlnire a privirilor, este un prilej de fericire,fără a o provoca/gândi, deliberat.

      Madi şi Onu

    • Foarte frumos spus.
      Mersi, Madi si Onu :)

    • Nu stiu ce sa zic, gabitu, daca exista o arta de a iubi sau nu, pentru ca asta ar presupune o incadrare a Iubirii intre niste norme, macar conceptuale. Eu cred ca fiecare isi invata sau isi reinvata, poate, sufletul si inima sa poata darui iubire…

      • Teut, tocmai de aceea titlul spune : “despre arta de a iubi”, Arta de a iubi fiind o carte si implicit parerea cuiva, despre…
        Insa, gasesc ca sunt niste principii validante… :)

        Te pup, o zi de martisor senina!

    • Sa ai o primavara frumoasa, cu bucurii si multumiri depline! :)


    16 Trackbacks / Pingbacks

    Lasa un rapuns