-
“Trebuie să ne temem de fericire dacă vrem să atingem înălţimilie din noi ?”
Adaugat pe 31 03, 2010 34 comentarii
“Dar nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni ? De ce ar trebui să fim sfăşiaţi de un vultur ca să avem curaj ? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa ? Nu exista un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern ? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi ? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi ? Nu, nu vreau să ajung la această concluzie oricâte argumente s-ar aduce în favoarea ei. Măreţia unui martir nu se măsoară după suferinţele îndurate, ci dupa credinţa sa” Octavian Paler/Scrisori imaginare
Îmi place mult acest citat, aproape că-l ştiu pe de rost fiindcă are foarte multă esenţa. E dezvoltare personală curată ! Maestrul a trebuit să străbată enorm de multe incertitudini şi nelinişti ca să ajungă la acest gen de adevăr care şi după umila mea părere este un adevăr viabil. De ce foarte mulţi oameni continuă să ridice suferinţa la rang de cinste şi să ţină gâtul atât de aproape de eşafod ? De ce ni se pare că suferinţa proprie insuficient justificată ne înnobliează ? Ca să înţeleagă cei din jur cât suntem de speciali nu trebuie să le oferim imagini despre un sine dezolat, scârbit, inadaptat şi incapabil să vadă vreodată fericirea. Privită ca act în sine, răstignirea nu e un succes ci doar un mare eşec. Iisus nu şi-a dorit dar a fost totuşi fericit cu credinţa şi convingerea că răstignirea sa va aduce Lumină. Însă Iisus e UNUL iar cei care l-au răstignit au trăit încă mult timp dar au rămas nefericiţi, călăi şi victime în acelaşi timp. Chiar şi în zilele de acum, nouă oamenilor ni se întâmplă să ne surprindem într-o gândire de răstignire fără scop şi ţel sperând atât de fals că suferinţa ne va învăţa ce este fericirea.
Bune de citit: Andi Bob, Alex Mazilu, Adamaica, Adi Vera, Bogdan, Călin, Cell61, Chinezu, Cristian Lisandru, Dragoş Bucurenci, Flavius Obeadă, Dan Pătraşcu, Paul Gabor, Paul G Sandu, Vania, Tudor Chirilă.
22 responses to ““Trebuie să ne temem de fericire dacă vrem să atingem înălţimilie din noi ?””
-
Călăi şi victime în acelaşi timp… Bine zis…
-
Chiar, “de ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni?” Mă încăpăţânez şi eu să cred, să sper că se poate şi în alt mod. Mi-e atât de dor de Paler…
-
gabi 31 03, 2010 la 19:17
Adi Vera,
Paler e alaturi de noi fiindca il tinem in inimile noastre.
Si eu ma incapatanez la fel ca tine
-
-
-
Gabi, ce multă energie ai tu!
Răsari, răsfoieşti, răscoleşti, răstorni şi răscumperi… vremea! 
Poate de-aia nu se poate fără suferinţă, fiindcă Isus a fost numit “om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”. Ca să fim ca El, le luăm pe toate, la pachet.
Mulţumiri şi Sărbători împlinite!-
gabi 31 03, 2010 la 19:26
A.Dama,
multumesc frumos, uite ca ma ocup un pic de asta, adica sa am energie
Stiu ca nu se poate fara suferinta si mai stiu ca nu putem fi ca EL, exclus…”sa nu-ti faci chip cioplit”…
insa, ideea e ca NU suferinta este calea care duce la fericire privit dintr-un unghi din care a suferi tot timpul si prosteste inseamna autoflagelare.
Mai stiu si ca suferinta vine atunci cand Dumnezeu crede ca mai avem vreo lectie de invatat…
Insa viata trebuie traita in bucurie si recunostinta,dar tu stii asta, om bun Sarbatori implinite si tie, dar sper sa mai schimbam cateva cuvinte intre timp
-
-
Servus Gabi…
gandul acesta: “rivită ca act în sine, răstignirea nu e un succes ci doar un mare eşec.” mi-a dat mult de… gandit… Apoi, la acest indemn, mi-am adus aminte de acel film “Secretul” si de cartea Rhondei Byrne pe care am citit-o mai apoi… Recunosc, ar trebui sa mai incerc, cu mai multa staruinta
Toate cele bune si Sarbatori Frumoase, Gabi!…-
gabi 01 04, 2010 la 14:51
Flavius,
ma bucur tare mult afland ca o noua lumina frumoasa si buna se pregateste sa ajunga la tine.
Sarbatori Frumoase, numai bine si tie, Flavius !
-
-
Pentru că nimic facil nu durează.
Uite când citeşti te chinui nişte ore, chiar zile… când te uiţi la un documentar îl uiţi în câteva ore sau zile.
Trebuie un pic de chin ca să realizezi unele lucruri cum ar fi: FERICIREA.-
gabi 01 04, 2010 la 15:25
Mircea,
e o opinie foarte la indemana fiindca noi asa am fost obisnuiti…sa fim generatii de sacrificiu, insa se poate si fara genunchii juliti. Eu am exemplu in casa. Pe fata mea n-a chinuit-o nicio imprejurare de viata pana acum si totusi ea straluceste ca inteligenta, ca spirit si isi doreste sa razbata si sa exceleze…
Deci se poate si fara “gatul pus pe esafod”
Ce ? de aia nu le-a mers americanilor bine ? ca n-au suferit destul ?…sau dimpotriva ?
un mic exemplu
-
-
-
gabi 01 04, 2010 la 14:52
Multumesc frumos, Andi,
la fel si tie !
Te pregatesti sa dispari un pic in vacanta ?
Pup,
sa te distrezi !
-
-
Am trimis urmatorul comentariu pe blogul lui Vania:
“Draga Vania,
Trec peste toate insultele pe care mi le-ai adus pana acum si iti raspund (sper sa nu fi fost bagat la spam). Fac acest lucru doar pentru cei care ar putea banui ca ma ascund ca o gaina idioata. Nu stiu despre ce bani vorbesti, nu am nici o idee cum functioneaza rahatul ala de ZeList si daca unii sau altii castiga din asa ceva.
Eu pur si simplu mi-am reorganizat blogul. Atat, nimic mai mult. Nu am obiceiul sa gandesc subversiv, scriu exact ce gandesc si cum gandesc.
Blogul este pentru mine un mijloc de a oferi si altora ceea ce pot sa fac eu. Nimic mai mult draga Vania. Eu nu insult. Dar pot sa nu mai respect. Si in ceea ce te priveste am inceput sa o fac. Sunt curios daca publici comentariul.
Inca ceva, cu permisiunea ta: am sters din blogroll-ul meu doar persoanele care m-au exclus in urma alcatuirii paginii separate…”
Sunt inca la moderare…
Vorbim de oameni?
-
gabi 01 04, 2010 la 14:41
Paule,
ce e asta ?
Nu te supara pe mine, dar eu personal
nu am de gand sa fiu in mijlocul niciunui fel de discutie de acest gen fiindca eu am o vorba : cand doi se cearta, al treilea NU are niciun rol… )Sarbatori Pascale cu bine !
Dar azi e Joia Mare, Paule ! Credinta in Dumnezeu spune ca in Saptamana Mare oamenii care au fost certati se impaca -
Gabi, credinta unora in Dumnezeu le spune ca trebuie sa-i porcaiasca pe ceilalti. E si cazul parintelui Usca, asa dupa cum poate observa orice crestin cu capul pe umeri. Dar stai linistita, nu te aseaza nimeni la mijloc, multumesc doar pentru gazduirea unui mesaj ce nu mi-a fost acceptat pe site-ul preacucernicului…
-
gabi 02 04, 2010 la 08:01
Paul,
noi doi suntem prieteni si asa ramanem.Ma doare sa vad ca se intampla asta in online…poate ca totusi e vorba doar de orgolii, nu mai pune la suflet, prietene…Injuraturile sunt tipic masculine si nu-i un capat de tara. Ignora-le mai bine Sarbatori Pascale luminate si calde !
-
gabi 02 04, 2010 la 08:06
Paul,
am primit un mesaj deosebit de la Mariana.
Iti redau doar un fragment :“Vă iubesc, prieteni ai mei!…
Vă iubesc, vrăjmaşi ai mei, cu iubirea Lui…a mea e prea slabă”
-
-
-
12 Trackbacks / Pingbacks
-
[...] Iau forma acestei secunde în timp ce mă gândesc la tine. Nu mă crede dacă mă iubești, nu mă crede… Încep să iau forma credinței după [...]
-
[...] PRINTRE BLOGURI – GEANINA LISANDRU (o zi cu Mara…); GABITZU (trebuie să ne temem de fericire?); DISPECER BLOGOSFERĂ (elefănţica Teo vrea deputăţie); MIRELA PETE (un tablou pe [...]
-
[...] Pentru că – îi răspunse domnul plutonier-major Onici -, a-l avea pe băsescu preşedinte este ca şi cum ai [...]
-
[...] Oficial, am intrat în vacanță, până săptămâna viitoare. Vă mulțumesc pentru comentarii, vizite, recomandări, zâmbete și priviri nedumerite. Neoficial, voi fi în preajma celor care au nevoie de mine zilele astea. Nu [...]
-
[...] ca Domnul şi Învăţătorul să se facă lor rob – ei, care erau ucenicii Lui – şi să se smerească, spălându-le şi sărutându-le picioarele. Taina acestui gest ei nu o pot cuprinde cu mintea, [...]
-
[...] 21. Gabi [...]
-
[...] e umbră dar şi lumină furişată prin bolta de frunziş. E taină şi singurătate, linişte imensă străpunsă de sonorităţi ca nişte săgeţi subţiri. Pe cărările cu mozaic de umbre şi [...]
-
[...] antracitul vor chema amărăciunea răşinei şi-a apei oricum, iar pe mine nu mă vor abate din drum. Aceea va fi cealaltă, a doua jumatate din noi, căreia îi e sortită să fie luată [...]
-
[...] selectiv, soptindu-ne despre acestea peste spatiu si timp. Propriul spirit ne conduce în efortul de a da ce e mai bun în aceste doua lumi, cea eterica si cea materiala. Fiecarui nou-nascut îi este oferit un început [...]
-
[...] Fiecare dintre noi ne zbatem, într-o formă sau alta, zi de zi să mai acumulăm sau să realizăm ceva nou, pentru că a duce lucrurile la capăt credem noi că ne împlinește. [...]
-
[...] şi din nou m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat întrebându-mă: “Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: “Uită-te la tine” Şi m-am uitat. [...]
-
[...] care să o cheme la ordinea de dinainte şi care să-i arate o nouă cărare ce duce spre tărâmul fericirii şi al iubirii.“ Putem avansa, deci, ipoteza că bărbatul şi femeia mileniului trei vor [...]
Lasa un rapuns
-
Cristian Lisandru 31 03, 2010 la 17:28